Existenta presupune dorinta... dorinta de a trai, de a experimenta fiecare secunda din cromatica Universului... de a pasi marunt spre nemurire. Ce era ieri, cu certitudine a fost si astazi... Cuvantul, nascut din ganduri, desavarsit de vise. Ramas ca un ecou in subconstient, amestecat cu imagini si sunete noi... ridicat in eternul maretiei sau doar blamat de indiferenta...o idila a simturilor. Balansez intre trecut si prezent, purtat de voia destinului ce incerc sa il descifrez. Sunt trist si fericit, indragostit de aroma ametitoare a betiei intelectuale... sunt un indiferent, o farama de dragoste. Sunt un desfranat, manat de dorinte carnale, de materia goala ce ma inconjoara. Sunt o plasmuire ce cugeta intr-un spatiu mut, sedus de forme . Zambesc, deoarece un infinit de constelatii reflecta la existenta mea marunta. De ce as crede toate acestea? Oare nu reprezint eu nimic mai mult decat un circuit de stimuli electrici, ce nu pot fi controlati. Care este misterul? Ce contribuie atat de tainic la constructia mea? Am invatat sa rad, sa ating, sa iubesc, sa ma atasez de ce imi este drag... am invatat intr-un sfarsit sa pierd, sa tanjesc, sa imi resuscitez vointa. Am trait in Paradis, apoi am coborat in Infern... am fost deposedat de ceea ce imi oferea increderea ca aveam tot. In definitiv, ce aveam oare? Ce imi lipseste acum? Nimic. Am in fata ochilor mei albastrul marii, nemarginit de gratile cafenii ce ma tineau legat de incertitudine.
Dorinta nu are nimic de a face cu existenta. Dimpotriva. Dorintele sunt ale EGO-ului care se opune unui mod de existenta naturala in concordanta cu legea universala Nu este necesar sa-ti doresti sa traiesti ca sa existi, de altfel poti sa-ti doresti si moartea caci tu vei continua sa existi.
RăspundețiȘtergereExistenta presupune evolutia constiintei. Am venit mai saraci trebuie sa plecam mai bogati.
"Traim pe Pamant pentru a face greseli. Diferenta intre noi este ca doar unii invata ceva din ele." zise un muzician. Eu spun ca greseala este evolutia constiintei...drum bun prietene :)
RăspundețiȘtergereIntrebare Anonimule: Si daca nu-ti doresti sa fi fericit, in ce stadiu evolutiv ajungi? Oare sufletul nu a venit pe Pamant tot din dorinta, din dorinta de a se purifica?
ai dreptate in ceea ce spui, dar eu ma refeream la "dorinta" ca reper in dezvoltarea simturilor proprii. dorinta ca si cunoastere... nu dorinta materiala. nevoia de ati cunoaste sufletul, apare cand iti doresti asta. Evolutia constiintei nu poate avea loc fara un inpuls interior, cel putin asa cred eu.
RăspundețiȘtergere